Andra Petrov este fostă eleva a Colegiului Național „Vasile Goldiș” din Arad și credem că cel mai bine o descrie cuvântul determinare. Veți descrie în rândurile următoare povestea unei eleve care, după cum ea se descrie, nu era în fruntea clasei la note însă în ultimul an de liceu a surprins pe toată lumea prin determinarea sa de a-și îndeplini visul și de a deveni student internațional. Acum Andra studiază crimiologie la University of Portsmouth în Marea Britanie și îi sfătuiește pe colegii săi mai mici, viitori studenți, să devină studenți internaționali, în primul rând, pentru schimbările pe care experiența în sine le va produce.

Care a fost motivația ta de a aplica la studii în străinătate?

Motivația mea a venit de la toate persoanele care s-au îndoit de mine și care mi-au spus că nu o să reușesc să ajung la o facultate în străinătate. Până în clasa a XII-a nu mă interesa niciun subiect la școala, nu îmi plăcea să merg la școala și eram “oaia neagra” a clasei. Mi-am dat seama însă că am nevoie de note mari ca să ajung unde vreau. Pe scurt, m-am pus cu burta pe carte și, cel mai important, am lăsat toată energia negativă de la alții să mă ambiționeze.

Știm că distanța și dorul de casă ne pot face să stăm pe gânduri când vrem să luăm o astfel de decizie. Cum e să ai 19 ani și să fii la aproximativ 2000 km distanță de casă?

E cel mai frumos sentiment din lume! Nu o să zic că e ușor să te descurci singur într-o țară străină, în niciun caz, dar fiecare experiență contează și, mai presus de orice, te formează ca om. Distanța lungă? Da! Dor de casă? Da! Oricât de greu ar fi, știu că primesc o educație de calitate și nu regret nicio secundă decizia mea.

În orice țară găsim lucruri bune dar și lucruri rele. Ce îți place cel mai mult în și la țara în care studiezi?

Îmi place viata de aici, oportunitățile care te pândesc la colț de stradă, oameni care îți zâmbesc pe stradă fără niciun motiv și faptul că am învățat să apreciez zilele frumoase cu soare, când nu plouă și e furtună afară J. Da, orice țară are lucruri bune și lucruri rele, dar contează să nu uiți niciodată de unde ai plecat și să îți apreciezi țara, oricât de mult vrei să pleci din ea.

Cum e o zi din viața ta de student?

Pot să spun sincer că viața de student a scos ce e mai bun din mine. Am învățat să fiu creativă, mai ales când vine vorba de mâncare (nu o să vă vină să credeți ce rețete am inventat), și responsabilă. Oricât te-ar susține părinții, aici ești pe cont propriu, trebuie să înveți să fii disciplinat. Spre exemplu, își pui întrebări precum: dacă ies diseară în oraș o să mai am bani să îmi cumpăr rochița drăguță din Zara?:)

Partea financiară influențează puternic decizia de a pleca la studii în străinătate, în mod deosebit pentru că există stereotipul conform căruia este scump. Tu cum te descurci cu banii, care sunt sursele tale de venit?

Pe mine mă ajută mama mea cu partea financiară. Nu este nici scump, nici ieftin să trăiești aici, atâta timp cât știi cum să te organizezi, de unde să cumperi mâncare, cum să îți gestionezi banii. Spre exemplu, chiriile în orașul meu variază între 240 – 300 lire pe lună (doar chiria, utilitățile sunt altă discuție). Iarna, din păcate, cheltuielile ajung și la 60 – 70 de lire pe lună, dar primăvara și vara scad până la 40 de lire pe lună. Pe lângă cheltuiele de întreținere, mai exista și factura de internet, de telefon, licența TV (știu că toată lumea iubește TV-ul, dar credeți-mă că nu m-am mai uitat la televizor de aproape 7 luni și nici nu îi duc dorul). Nu e ușor să îți împarți banii ca să acoperi toate cheltuielile, mai ales în primele luni, dar it gets easier, I promise.

Cu ce diferă sistemul de învățământ în care studiezi acum față de cel românesc?

În opinia mea, cea mai mare diferență e modul de predare. Aici se pune foarte mult accentul pe „independent study”. Ce înseamnă asta? Toți profesorii te îndrumă în direcția pe care o cauți, dar nimeni nu îți va spune ce să înveți, cum să înveți și, mai ales, de unde să înveți (cu toate că o să primiți un „reading list” de vreo 40-50 de cărți J). Aici nu există manuale din care să înveți, toate argumentele pe care vrei să le folosești le găsești în articole, jurnale academice, cărți. Toți profesorii se așteaptă să petreci cel puțin 2-3 ore pe zi citind pentru curs. Sistemul românesc e un pic diferit, în sensul în care nu trebuie să cauti informația, ci o primești de la profesori, o înveți pe de rost pentru un examen, și după o săptămână uiți tot. Îmi amintesc mai mult din ce am învațat pentru examenele și pentru lucrările pe care le-am avut de predat tocmai pentru că am învațat și am descoperit singură decât îmi amintesc ce am învățat la unele materii în liceu.

Tu ai făcut alegerea și poți vorbi din experiență: de ce să aplice un elev pentru o oportunitate de studii în străinătate?

Exact cum zice și intrebarea, vorbesc din experiență. Elevii ar trebui să aplice pentru experiența în sine. Dacă ar fi acum să aleg între a mă întoarce la o facultate din România sau una din străinătate, nici nu m-aș gândi de două ori unde să aplic. Viața de aici e cu totul altfel, mult mai distractivă, oamenii sunt mai deschiși, și în plus, e foarte interesant să trăiești fără părinți lângă tine care să te ajute mereu, orice ar fi J.

Dacă cauți o provocare, ceva diferit față de rutina de zi cu zi pe care o ai acasă, atunci da, ți-ar plăcea aici. Tu alegi ce fel de student vrei să fii, dar părerea mea e că dacă tot ai o oportunitate pe care mulți nu au avut-o, de ce să nu profiți de ea?

Care ar fi trei sfaturi importante de care ar fi bine să țină cont colegii tăi mai mici de liceu?

• Ține capul sus întotdeauna, fii mândru de tine și de tot ce ai realizat până acum;
• Nu uita că TU ești cea mai importantă persoană din viața ta. Orice faci, fă pentru tine și pentru viitorul tău;
• Să te dai bătut nu e o opțiune și ai face bine să îți amintești asta oricând vrei să renunți!